Ca la carte…

Duminică, Ianuarie 6th, 2008
“Daca imi permiteti, de ce vi se spune Cavalerul Albastru?”
“Se spune ca sunt melancolic.”
“Din ce motiv?”
“Doar temperamentul meu, presupun. Dintotdeauna am fost
putin melancolic, chiar si in copilarie. Imi petreceam mult timp cu nasul in perna, ca sa zic asa. Totul s-a inrautatit dupa ce am crescut. Am si publicat o carte. Se numea Despre imposibilitatea paradisului.”
“Despre ce era vorba?”
“Sustineam ca ideea unui paradis anterior, care a fost pierdut dar ar putea fi recuperat fie in lumea aceasta, fie in cealalta, era contrazisa de experienta mea.”
“Experienta personala.”
“Da.”

Esquire, o revista din care deprind “stiinta de a fi barbat”, imi face cunoscut prin intermediul unui articol aparut in numarul din decembrie, un experiment de reeducare. Detinuti politici (elevi si studenti) au fost reeducati prin tortura la inchisoarea din Pitesti in perioada 1949-1952.
Si ce-i cu asta? Am auzit de inchisorile comuniste, stiu ca se mai primea bataie, ca unul sau altul te turna, ca ai turnat si tu pentru ca asa au stat lucrurile in comunism. Stiu toate astea si sincer nu ma mira.

Si atunci de ce nu-mi da pace articolul, de ce ma face sa dau search pe Google si sa gasesc un site (de fapt mai multe) cu informatii despre ceea ce a insemnat “Fenomenul Pitesti”? Citesc rand pe rand descrierea inchisorii, reeducarii, torturii, citesc cele trei articole pe care le gasesc pe site, citesc fragmente din patru carti care surprind fenomenul – cu alte cuvinte il aprofundez ca la carte.

Pe final ma opresc la victime (la cele decedate) – “Pintilie Ioan…a fost batut in cap pana cand a inebunit. In aceasta stare a inceput sa ii injure pe reeducati in romana si franceza, alternand injuraturile cu hohote de ras. Fiind convinsi ca detinutul simuleaza nebunia, reeducatii au continuat sa-l bata pana cand n-a mai miscat.”

Nu ma intereseaza vinovatii, motivatia lor, regimul comunist, dar brusc ma intereseaza componenta manualelor de istorie din liceu – presupun ca paginile dedicate comunismului nu semnaleaza existenta unui experiment cum a fost cel de la Pitesti. Noroc cu revistele, ca altfel muream prost. Mi-e greu sa cred ca tot ce am citit e o exagerare, ce s-a petrecut acolo e o nebunie si totusi s-a petrecut in realitate!


“Graalul este ceea ce va pune capat acestui razboi printr-o victorie de partea binelui”, spuse Cavalerul Albastru. “Prin urmare, se intelege ca trebuie sa fie un fel de arma, o superarma daca vreti, cu care ne putem pedepsi si neutraliza dusmanii.”
“Dar ce fel de arma ar fi asta?”, intreba Sir Roger.
“O bomba, cred”…
“Cobalt”, spuse Cavalerul Albastru. “Am citit despre asta si cred ca solutia este cobaltul…. Eu, unul, am o slabiciune pentru cobalt. Stiti, e albastru.”


Regele” lui Donald Barthelme nu are nicio legatura cu “Experimentul Pitesti”; am ales cartea pentru ca mi-a placut, iar pasajele respective sunt preferatele mele.

In privinta reeducarii m-am lamurit, sper ca o sa cautati pe Google “fenomenul Pitesti”; informatiile folosite in acest text le-am preluat de la prima adresa gasita la cautare, din pacate daca pun link, nu functioneaza. Ma indoiesc ca o sa starneasca comentarii, dar sper ca o sa starneasca interes. Ca de nostalgici dupa vechiul regim, m-am saturat!
 

  • Share/Bookmark

Ca la carte…

Duminică, Ianuarie 6th, 2008
“Daca imi permiteti, de ce vi se spune Cavalerul Albastru?”
“Se spune ca sunt melancolic.”
“Din ce motiv?”
“Doar temperamentul meu, presupun. Dintotdeauna am fost
putin melancolic, chiar si in copilarie. Imi petreceam mult timp cu nasul in perna, ca sa zic asa. Totul s-a inrautatit dupa ce am crescut. Am si publicat o carte. Se numea Despre imposibilitatea paradisului.”
“Despre ce era vorba?”
“Sustineam ca ideea unui paradis anterior, care a fost pierdut dar ar putea fi recuperat fie in lumea aceasta, fie in cealalta, era contrazisa de experienta mea.”
“Experienta personala.”
“Da.”

Esquire, o revista din care deprind “stiinta de a fi barbat”, imi face cunoscut prin intermediul unui articol aparut in numarul din decembrie, un experiment de reeducare. Detinuti politici (elevi si studenti) au fost reeducati prin tortura la inchisoarea din Pitesti in perioada 1949-1952.
Si ce-i cu asta? Am auzit de inchisorile comuniste, stiu ca se mai primea bataie, ca unul sau altul te turna, ca ai turnat si tu pentru ca asa au stat lucrurile in comunism. Stiu toate astea si sincer nu ma mira.

Si atunci de ce nu-mi da pace articolul, de ce ma face sa dau search pe Google si sa gasesc un site (de fapt mai multe) cu informatii despre ceea ce a insemnat “Fenomenul Pitesti”? Citesc rand pe rand descrierea inchisorii, reeducarii, torturii, citesc cele trei articole pe care le gasesc pe site, citesc fragmente din patru carti care surprind fenomenul – cu alte cuvinte il aprofundez ca la carte.

Pe final ma opresc la victime (la cele decedate) – “Pintilie Ioan…a fost batut in cap pana cand a inebunit. In aceasta stare a inceput sa ii injure pe reeducati in romana si franceza, alternand injuraturile cu hohote de ras. Fiind convinsi ca detinutul simuleaza nebunia, reeducatii au continuat sa-l bata pana cand n-a mai miscat.”

Nu ma intereseaza vinovatii, motivatia lor, regimul comunist, dar brusc ma intereseaza componenta manualelor de istorie din liceu – presupun ca paginile dedicate comunismului nu semnaleaza existenta unui experiment cum a fost cel de la Pitesti. Noroc cu revistele, ca altfel muream prost. Mi-e greu sa cred ca tot ce am citit e o exagerare, ce s-a petrecut acolo e o nebunie si totusi s-a petrecut in realitate!


“Graalul este ceea ce va pune capat acestui razboi printr-o victorie de partea binelui”, spuse Cavalerul Albastru. “Prin urmare, se intelege ca trebuie sa fie un fel de arma, o superarma daca vreti, cu care ne putem pedepsi si neutraliza dusmanii.”
“Dar ce fel de arma ar fi asta?”, intreba Sir Roger.
“O bomba, cred”…
“Cobalt”, spuse Cavalerul Albastru. “Am citit despre asta si cred ca solutia este cobaltul…. Eu, unul, am o slabiciune pentru cobalt. Stiti, e albastru.”


Regele” lui Donald Barthelme nu are nicio legatura cu “Experimentul Pitesti”; am ales cartea pentru ca mi-a placut, iar pasajele respective sunt preferatele mele.

In privinta reeducarii m-am lamurit, sper ca o sa cautati pe Google “fenomenul Pitesti”; informatiile folosite in acest text le-am preluat de la prima adresa gasita la cautare, din pacate daca pun link, nu functioneaza. Ma indoiesc ca o sa starneasca comentarii, dar sper ca o sa starneasca interes. Ca de nostalgici dupa vechiul regim, m-am saturat!
 

  • Share/Bookmark

Scoate limba!

Joi, Noiembrie 22nd, 2007
Hai cu mine la munte, vreau sa ma ninga vesel alaturi de-un barbat frumos.
…fata cazuse, daramata, in somn. Baiatul ramase treaz. Lung, subtire, blond – sta in picioare la fereastra, privind ninsoarea.

Ii promise o buturuga de trandafir salbatic.
- Le pastrez in magazie numai pentru indragostiti. Lemnul de trandafir sporeste vraja si cheama zodia norocului.

Iubito, astazi facem prajituri
Cu patru straturi. Primul este patul
Al doilea cearceaful, preacuratul.
Al treilea chiar tu, plina de nuri.
Si-al patrulea eu însumi, vinovatul
Ca astazi facem iarasi prajituri!

- Deocamdata, eu si domnisoara suntem doar prieteni.
- Atunci v-aduc o buturuga de mar.
- Ca sa fim drepti, noi doi traim ceea ce se numeste o camaraderie sexuala.
- Dumnezeule! frumoasa gaselnita. Pai atunci va trebuie niste busteni de brad si cateva crengi de cetina. Pe-astea le-arunci in foc cand creste flacara.
- As mai vrea si doua cesti cu ceai de iasomie.
- Floarea neastamparului. Doriti si un urs mormaind sub fereastra?
- Nu. As prefera urlet de lupi.

daca iei o portocala
si-o dezbraci in pielea goala
ca sa-i vezi miezul adanc
peste care ingeri plang
cu capsune-n loc de ochi
si aripi de foi de plopi
se intampla sa uiti totul…

Pentru ca se bat unii sa demonstreze (pe la emisiuni TV) cat de vulgara e limba romana  si ca nu exista literatura erotica de calitate (literatura romana!) si ca nu poti vorbi de erotism  pe romaneste ca iese prea obscena fraza sau rima,  supun atentiei cititorului un post (in post!) si-l rog sa scoata limba la lume!

Se pricep la asta Fanus Neagu cu "Lupul sub fereastra"  si Emil Brumaru cu "Descrierea amanuntita a pozitiei culinare" si "Amnezie".

(cu greu am rezistat tentatiei de a prinde in medley si "Sonet XXVI")

Pai nu e dulce si frumoasa limba ce-o vorbim?! Trasa, scoasa, bagata, pusa in fraze – ce vina are ea, limba romana, ca-i o comoara in adancuri infundata?

Intreb si eu naiv – nu cumva e vina celui ce o foloseste  (practica ne omoara, nu-i asa?)…


Cititorule cand iubesti vorbesti cenzurat? Cu gura aia spurcata?!… 

  • Share/Bookmark

Administratia Publica va invita sa o…

Duminică, Octombrie 14th, 2007
Da, pentru ca raspund si eu la provocari cu viteza unui functionar in pauza de cafeluta, pentru ca mai trag cu ochiul la blogurile altora sa vad ce se intampla la Ghiseu
 
…pentru ca ma tine mereu in priza o sirena
 
pentru ca ma preocupa ca pe orice cetatean eficientizarea sistemului in general si a administratiei publice in special, din cauza tuturor acestor motive, o scurtez prin lanul de grau, nu-mi mai pierd timpul cu leapsa si afirm ca singura imbunatatire ce trebuie adusa este un strop de amabilitate, drept pentru care exemplific mai jos:
 
"Stimate domn Tchegipan,
 
Ca raspuns la adresa dumneavoastra nr 323/12.10.2007 cu privire la propunerile de eficientizare a administratiei publice, va comunicam urmatoarele:

1. Adresa dumneavoastra a fost depusa eronat  la Ghiseul 2 – "Persoane fizice".
2. Adresa dumneavoastra trebuia depusa la Ghiseul 4 – "Persoane fizice straine".
3. Adresa dumneavoastra trebuia insotita de  o cerere tip, copie dupa buletin, copie dupa certificatul de nastere.
4. Anexele de mai sus se vor depune in copie  si la Ghiseul 6 – "Anexe la adrese PF straine".
5. Avand in vedere originile dumneavoastra amerindiene este necesara o declaratie pe proprie raspundere in care sa specificati ca Tchegipan  este numele dumneavoastra si nu masina proprietate personala.
6. In cazul in care este vorba despre autoturism, trebuie sa depuneti la Ghiseul 8 o copie dupa contractul de vanzare-cumparare si o copie dupa carnetul de conducere.
7. In cazul in care autoturismul nu este al dumneavoastra, trebuie sa  depuneti la Ghiseul 11 – "Furturi declarate" o dovada (se completeaza pe loc o cerere tip in sase exemplare) ca nu sunteti dumneavoastra conducatorul autoturismului.
8. Pentru a evita intarzierile in solutionarea doleantelor Dvs., trebuie sa depuneti si cazierul la Ghiseul 12 – "Furturi declarate cu alti autori".
9. Daca masina este furata si stiti ca este furata, va rugam sa completati, la Ghiseul 14 – "Martori furturi declarate", o declaratie (formular tipizat, 4 exemplare) prin care sa furnizati detalii  in legatura cu autorul furtului (nu este suficient sa prezentati caseta OTV!).
10. Daca masina nu este furata dar este inregistrata pe firma, va rugam sa va adresati colegilor de la Ghiseul 1 – "Persoane juridice".
11. Colegii de la Ghiseul 1 va vor indruma spre colegii de la Ghiseul 3 – "Persoane juridice straine", iar acestia la randul lor va vor indruma din nou spre colegii de la Ghiseul 1 – "Persoane juridice", in cazul in care firma are ca administrator o persoana fizica romana.
12. De la Ghiseul 1, in cazul in care inca mai este vorba despre autoturism, o sa fiti indrumat la Ghiseul 5 – "Autoturisme persoane juridice".
13. Daca Tchegipan este totusi numele dumneavoastra si nu autoturismul proprietate personala, va rugam sa ne comunicati si prenumele dumneavoastra.
14. Din pacate nu este suficient buletinul anexat in copie si depus la Ghiseul 6; este nevoie sa completati corect si complet toate adresele, cererile si formularele tipizate puse la dispozitia Dvs. la Ghiseul 15 – "Informatii".
15. In cazul in care nu completati corect documentele, nu anexati toate copiile solicitate, nu depuneti actele la ghiseul desemnat prin hotarare interna sau uitati motivul pentru care sunteti prezent in sala, solicitarile Dvs. nu vor putea fi solutionate adecvat.
16. Este necesar sa completati o declaratie pe proprie raspundere (formular tip, autocopiant, 15 exemplare) prin care sa specificati ca intelegeti si va asumati riscurile prevazute la punctul 15.
17. Incepand cu 13.10.2007 Administratia Publica isi suspenda programul pe timp nelimitat din cauza codului galben.
18. In aceasta perioada cererile Dvs. pot fi depuse la Ghiseul 24 – "Adrese in curs de solutionare".
19. Daca doriti ca adresa Dvs. sa fie solutionata urgent, va rugam sa anexati un timbru fiscal de 2 lei si un plic autoadresat.
20. In speranta ca sunteti nerabdator sa ne adresati doleantele Dvs., va asiguram ca suntem aici ca sa va servim eficient, rapid si va uram succes in societate.

 
Va multumim anticipat.
 
Administratia Publica
Ghiseul 13  – "Solutionari adrese depuse eronat" "
 
 
Doi in unu pe final de weekend, nu la fel de bine punctat ca dl Tupu, dar sper sa ma apreciezi Ariel pentru numele amerindian (ce jeep!) cu nuante materialiste. La Administratia Publica nu se circula pe jos…

  • Share/Bookmark

Gusturile nu se discuta!

Sâmbătă, Octombrie 6th, 2007
E bine sa amesteci fructele cu lapte condensat? Chestiune de gust, unora le place riscul. Si pentru ca-i sambata si pe multe bloguri comentariile au gust de dragoste (sau de lipsa ei), ma risc si amestec ceva fructe (dintr-o recolta pe care am mai prezentat-o si luna trecuta) cu lapte condensat (proaspat, ca sa ne cada bine):
 
Printre randuri, Michael Ondaatje, ne dezvaluie in "Pacientul englez" ca lui Kip ii place laptele condensat. Ionel Teodoreanu revine cu "Vacanta cea mare" si primeste aclamatii de la toti nutritionistii – Dinu prefera fructele…
 
Era ora doua dimineata. Fiecare intra in vila pe o alta usa. Hana pe poarta capelei, iar el pe usa din partea de nord. Intrand in casa, Kip isi scoase ceasul…Ea nu avea sa intrezareasca nicio licarire fosforescenta. Lanterna incinsa pe brat era stinsa. Se rezema de coltul antreului ca o sulita. Apoi se strecura prin curtea interioara. Intra in bucatarie. Lua laptele condensat de pe un raft si se intoarse in incaperea de sticla a curtii interioare.

…Tupilindu-se pe dupa trunchiurile pomilor, Dinu o urmarea pe Ioana. O vazuse iesind cu pledul subtioara: iesise dupa ea.
…Isi lipi obrazul de trunchiul unui pom batran.
Il stapaneau indemnuri pagane: s-o ajunga dintr-un salt; s-o coseasca scurt cu bratul; sa-i friga buzele cu dintii; s-apoi sa fuga…
…Ioana mergea ritmat, cu pasi dantuitori. Deslusise pasii lui Dinu pe urmele ei.

…Apoi cobori in put. Inchise capacul dupa sine si se ghemui acolo, inchipuindu-si-o pe fata cautandu-l sau ascunzandu-se si ea. Incepu sa suga din conserva de lapte condensat.

Ea se astepta la asa ceva de la el. Ajungand in biblioteca, isi aprinse lanterna de pe brat si pasi de-a lungul rafturilor care se intindeau de la gleznele ei pana la inaltimi nevazute deasupra. Usa era inchisa, asa incat nicio raza de lumina nu se putea vedea pe hol. El ar putea zari lumina din cealalta parte a usilor de sticla numai daca s-ar afla in dreptul lor.

- Dinu!
- …!?
- Dinu! Haide!
Iesi din ascunzatoare … se opri langa ea stanjenit.
- Te-am prins, Dinule!
- …!?
- Drept pedeapsa o sa-mi culegi fructe: da?

Iesi din put.
- Te-am prins. Te-am prins. Da-te batut. Marturiseste.

…Atipise de-a binelea, cand simti tresarind o rostogolire la urechile ei. Dinu isi rasturnase cosul si tot soiul de fructe alergau vesel pe iarba…
Ioana musca dintr-o para…Simtindu-se privita, indrepta spre el o prefacuta intrebare:
- Sa-ti dau?…Sa nu-ti dau? Stii ce? Iti dau numai fructele pe care le vei ghici dupa aroma…
Se ridica in genunchi, tarandu-se leganat langa el si-i lega ochii strans cu batista.
- Acum intinde-te pe pled si stai cuminte!

Sunt din nou in intuneric. "Unde esti?" intreaba ea. Apoi se misca iute. El i se aseaza inainte, asa incat ea se izbeste de pieptul lui, si astfel el si-o strecoara in brate. Ea isi pune pe gatul lui mana, apoi gura pe gura lui.
"Lapte condensat! In timpul jocului nostru? Lapte condensat?"
Isi lipeste buzele de gatul lui…"Vreau sa te vad."

Ii apropie de nari o piersica.
- Ghici?
- Piersica?
- Da: e a ta.
Mai ghici un mar naiv si o rengloda cu miros de miere topita. Apoi incepu sa sovaie. Raspundea incet si gresea: parfumul Ioanei coplesea aromele fructelor si il tulbura.
…Cazu o nuca, speriindu-i.


Lanterna lui se aprinde si o vede…Surasul ei, spre el.
Fata ei aluneca in lumina, sa sarute si sa linga si sa guste.
Fruntea lui, frecandu-se de umezeala din parul ei.

Jocul oprit o clipa, incepu iara. Ioana ii intinse o pruna. Asteptand raspunsul, ii privi cu de-amanuntul narile rumenite de lumina, rotunjite de arome…tresarirea dintilor pe buzele umede…pielea fetei, mai bruna din pricina batistei care o curma…
Se apleca mai tare…mai tare…nu se putu stapani: isi lipi gura inchisa de buzele lui Dinu. Pruna ii cazu din mana. Statura asa fara suflare, nemiscati. Cand se ridica, ametita, deslusi o soapta:
- Coarna!
- A ta e coarna!


El se apleaca spre ea, ea se intinde si ii stinge lanterna. "Am castigat, nu?" Capul lui se inclina in acel gest pe care ea il iubeste, care este in parte incuviintare, in parte posibila contrazicere. N-o poate vedea, orbit de lanterna ei. Ii stinge si el lumina si devin egali in intuneric.

 
 
E bun (la gust) amestecul? (Separat, nu e rau laptele si nici fructele nu sunt de lepadat – in alta paranteza fie spus, e bine sa aprofundezi lectura lui Ondaatje)
 
E bine sa te joci? E bine ca se termina cu bine! Daca esti ca Dinu si ai o Ioana, capeti sarutari si coarne (prune, nu tradari!) si e chiar frumos ca ai sansa sa descoperi, daca esti Kip si ai o Hana, ca un "meci" in nocturna, terminat la egalitate, e mai placut decat un somn fara vise…
 
Care joc e mai frumos – al nostru sau al lor?
 
Voi cum va jucati? 
  • Share/Bookmark

Copacii au idei traznite…

Duminică, Septembrie 30th, 2007
Ce bun e un gratar la padure! Liniste, relaxare, aer curat, frumusetile patriei se perinda fara numar prin fata ochilor…Hai la padure zic (n-are legatura cu anotimpul in care suntem), si din verde in verde… 
 
M-a furat peisajul si am nimerit intr-o padure mai altfel. Am cautat azi pe blog ceva prospaturi, ceva ce n-am mai citit, ceva care sa ma inspire. Norocos cum sunt m-am pricopsit cu un pic de spirit civic pe final de saptamana.
 
Rar ma suspectez de verticalitate, dar uite ca azi am avut un astfel de moment si am plantat un copac, in cadrul unui proiect care se recomanda astfel:
 
Un circuit natural pentru viitor. 
Cartile se fac din copaci si oameni.
Oamenii se fac din carti si copaci.
Copacii se fac din carti si oameni.
Plantezi o idee, plantezi un copac.
—————————–
Depozit de constiinte
Prezentul este irepetabil. Oricat am vorbi despre el dupa ce a trecut,
el s-a dus. Ideile prezentului ne creaza viitorul. Se spune ca
lucrurile rele se intampla cand oamenii buni stau de-o parte.
100intrebari.net este o agora. Am pornit oarecum de la modelul Dropping Knowledge
(multe dintre intrebari sunt de acolo), insa noi nu dorim doar
raspunsurile mai mult sau mai putin elitiste ale unor celebritati
mediatice, ci si raspunsurile oamenilor normali. Pentru ca ei
construiesc viitorul, fiecare cu bucatica lui.
 
Prin urmare, daca vrei sa plantezi un bradut, un molid, un plop, un ulm, un fag, un carpen, un stejar numai al tau, dar bun de impartit cu altii, copacel-copacel, treci pe la  silvicutorii sefi
 
(Daca vrei un copacel din plastic, unul artificial, treci pe la hipermarket prin decembrie.).

 

  • Share/Bookmark

Goatbuster (Dancing with wolves Leapsa)

Sâmbătă, Septembrie 29th, 2007
Am primit o invitatie la Leapsa de la Acadeaua, dar m-am autoinvitat dupa ce am citit insemnarea Ratonului-iscoditor.  "Capra cu trei iezi" in versiunea mea e o coproductie romano-americana un medley intre "land of the free, home of the brave" si "eterna si fascinanta":
 
Animal Prison, Nevada (U.S.A.), 09/29/2007

- Meet your new cell mate Wolf!

(se masoara din cap pana-n picioare, Wolf e intunecat, masiv, intunecat, masiv…Did you forget your lines again? No it’s just a bad script! Aha…take it again from "masive". And ACTION!!!

masiv; noul detinut e inalt, slabut, palid, dar nu pare prea speriat. Asteapta ca Wolf sa faca primul pas.

Wolf paseste inainte cu piciorul stang (lent), paseste apoi cu dreptul (lent), paseste inainte cu stangul (rapid), paseste spre dreapta cu piciorul drept (rapid), isi apropie piciorul stang de cel drept, fara sa isi lase greutatea pe el si ia o scurta pauza (lent).

In timpul asta, noul detinut paseste inapoi cu piciorul drept (lent), paseste inapoi cu stangul (lent), paseste inapoi cu dreptul (rapid), paseste spre stanga cu piciorul stang (rapid), isi apropie piciorul drept de cel stang, fara sa isi lase greutatea pe el si ia o scurta pauza (lent).)

- It takes two to tango! he tells Wolf. Where did you learn how to tango?
- Here in prison. We get a lot of Reader’s Digest material…
- They call you Wolf?
- Yep, it’s my nickname. It’s better than White Fag, don’t you think so?!
- What’s your real name?
- I’m Male. Alpha Male. You?
- Goat. Escape Goat.
- So, how did you end up here Goat…

Localitatea Capriori (ROMANIA), 29/09/1992

- La nevoie, scoti mitraliera! Nu-i impusca, trebuie doar sa se sperie, mai inteles Lupule?!
- Da, capra ce esti! Am inteles, imi crapa capul de atata cicalit…
- Sunt copiii mei, nu vreau sa ii omori!
- Ai face bine sa te asiguri ca faza asta cu jaful o sa il convinga pe tatal lor sa ceara custodia. Ti-am spus ca nu cresc copiii altuia!
- Totul o sa iasa bine, o sa vezi. Sambata dimineata ii las sa se uite la televizor si le spun ca ma duc la magazin sa cumpar mancare, e ziua lu’ ala micu’, face opt ani. Le spun sa nu deschida usa la nimenea, numai mie si numai dupa ce le cant. Ai retinut cantecul?
- Da.

Animal Prison, Nevada (U.S.A.), 09/29/2007

- And then what happened?
- I don’t know, something went bad, I thought we were all playing, I thought the machine gun was a birthday present so I used it. I killed my brothers. My mom tried to cover it up for me, she tried to frame that guy, Lupu. But he said he’ll take her down with him and so she killed him. Gave him toxic sarmale for lunch…And we left Romania and came here.
- What’s sarmale?
- Something way better than a burger! Anyway she’s here, in prison, got a 50 year sentence. I’m gonna help her escape…
- I’m gonna help you…I want out of this place, too!

(Se privesc in ochi – Alpha Male are fata de Colin Farrell, Escape Goat are fata de Wentworth Miller)

 

 

  • Share/Bookmark

De sezon…

Sâmbătă, Septembrie 15th, 2007
Isi astepta "randul" pe scaunul cu speteaza de lemn, rotunjita la capat cu un rotocol de hartie.
Surase amar, amintindu-si vorbele directorului: ii adunase pe cei din "cursul superior" in amfiteatru. Printre altele, le spusese:
- Sunteti baieti mari acum; vorbesc cu voi ca de la om la om, nu-i asa?! Pentru respectarea igienei si pentru a da pilda cea buna celor mici, din cursul inferior, trebuie sa va tundeti cu numarul unu…
Si i se paruse ca directorul il privise pe el mai cu dinadinsul: parul lui era vestit printre colegi, fiindca "friza natural"….
-Doriti sa vi-l scurtam?
Tresari: ii venise randul.
- Cu numarul unu.
…Iesi de acolo mai singur. Se stranse in paltonul de uniforma, isi ridica gulerul si se indrepta spre scoala.
 
Azi e prima zi de scoala. Trei luni de vacanta la tara s-au spulberat ca un vis. De dimineata, mama m-a dus la scoala Baretti, ca sa ma inscrie intr-a treia primara; nu eram prea incantat sa ma duc, caci gandul zbura inca la tara. Pe toate strazile forfota mare de copii; in cele doua librarii, o multime de tati si mame se ingramadeau sa cumpere ghiozdane cu cureluse, serviete si caiete, iar in fata scolii se inghesuia atata lume, incat omul de serviciu si gardianul se straduiau din rasputeri sa elibereze poarta.

…Am patruns cu greu in scoala.

…Pe baieti i-am regasit mai inalti si mai voinici. La parter, unde se si facuse repartizarea elevilor se aflau copilasii dintr-a intaia primara, care nu vroiau sa intre in clasa, impotrivindu-se ca niste magarusi; numai cu forta puteau fi trasi inauntru; unii din ei fugeau din banci, iar altii, vazandu-i pe parintii lor ca pleaca, incepeau sa planga, asa ca acestia se vedeau nevoiti sa se intoarca, fie sa-i impace, fie sa-i ia acasa…

 
Un copilas marunt, cu geanta in spate, cu cateva castane intr-o mana, cu calimara in cealalta, se impiedica din goana si cazu, scapand castanele si calimara pe trotuar.
Cerneala raspandi pe asfaltul prafuit un buchet de violete umede.
Copilasul se ridica plangand, zguduit de suspine…
Dinu ii ridica sapca, i-o puse pe cap, ii alinta obrajii aprinsi si trecu mai departe…
 
 
Un medley in ton cu importanta zilei de 15 septembrie:
 
Ionel Teodoreanu cu "Vacanta cea mare" (culmea) il incadreaza de minune pe Edmondo de Amicis cu "Prima zi de scoala" (Cuore, evident).
 
In cazul in care va ganditi ca de luni incolo traficul va deveni un calvar, iar imbulzeala si agitatia din strada va primi un suflu tanar, sper sa va consolati cu faptul ca unele lucruri nu se schimba (dramatic) niciodata  – cei mici inca plang in prima zi de scoala, iar parintii inca se lupta pe rechizite.
 
Din prima zi de scoala imi aduc aminte faptul ca am ramas foarte mirat ca nu mi-am revazut colegii de gradinita si ca am fost extrem de nemultumit ca trebuia sa-mi impart banca cu o colega! In clasa a doua eram deja indragostit de ea…
 
Cum a fost prima voastra zi de scoala?
 
Am gasit azi pe blog mai multe insemnari care se invart in jurul acestui subiect, una mi-a placut in mod special si ii pun link responsabilului: fish_n_chips
 
E "patit", e "in bransa", asa ca merita citit!
  • Share/Bookmark

Leapsa curatica (raspund la unele provocari)…

Joi, Septembrie 13th, 2007
Cinci secrete sordide asteapta Acadeaua de la mine – asa ca, fata draga:
"Hit the lights
And I’ll come crawling through your window tonight…
…We made a promise and we’ll keep it

Our dirty little secret" (Bon Jovi – Dirty Little Secret – un cantec la subiect)
 
1. Nu sunt comunist, nu o cunosc pe Suok, nu l-am placut niciodata pe Tutti, pot sa fiu cumparat cu o bomboana (si abia acum cand dezvalui acest secret, incep sa imi explic curiosul atasament fata de blogul tau), deci personajele pe care le-am invidiat in copilarie au fost chiar cei trei grasani, care aveau tot soiul de cofetari gata sa ii slujeasca (te-ai prins de ce "ma cheama" Tibul si de ce e blogul meu faraplasa?!) .
 
2. De fapt imi plac pletele negre, nu cele blonde si mi se trage de la primul crush din copilarie, Olguta din La Medeleni (bine, cartea e mai mult pentru fete, dar am ramas, din cauza Olgutei, cu o preferinta pentru femeile care au opinii foarte personale si sunt dispuse sa manance dulceturi la ore tarzii din noapte).  
 
3. L-am preferat tot timpul pe Huck Finn – sunt si eu un pic cam dus cu pluta, deci se explica multe, nimic nu e intamplator! 
 
4. Prima data cand am simtit ca nu ma integrez intr-un grup, a fost la trei ani (grupa mica, gradinita), cand trei baieti din grupa mare m-au dezinformat ca nu exista Mos Craciun. De atunci am decis sa ascult numai de parinti si de asta sunt eu si acum un tip educat in public, inventiv in bucatarie si ambele in culcus. 
 
5. Pentru ca am o circulatie proasta am simpatizat mereu cu Motanul Incaltat si am avut in copilarie drept jucarie favorita un cocos incaltat cu ciubotele rosii. Pentru ca totusi nu sunt usor influentabil, circul si acum descult, nu sunt sclavul sosetelor, dar am mai spus in trecut ca scriu dezbracat, deci e normal ca la experienta mea sa nu pastrez sosetele…!
 
 
Curatel, ca dirty am fost in comentariul anterior. Sumarizez:
 
1.  Nu sunt comunist.
2.  Imi plac pletele negre.
3.  Sunt un pic cam dus cu pluta.
4.  Nu ma integrez intr-un grup (puteam sa aleg finalul paragrafului!!!).
5.  Nu sunt usor influentabil.
 
Care secret al meu va starneste imaginatia? ( 2?! )
Care va starneste invidia? ( 3?! )
Care va face sa dati fuga la bucatarie? ( 1?! )
Care secret ma reprezinta? ( ….. )
Care secret e si secretul vostru? ( …. )
 
Parantezele contin posibile variante de raspuns, primiti mai multe puncte daca raspundeti la ultimele doua intrebari, dar prefer sa imi raspundeti la toate.
 
 
 
 
 
 
 
 
 

  • Share/Bookmark

Sexytime my ass…

Duminică, Septembrie 2nd, 2007
Suntem in fata camerei de hotel (are numarul 69, pare promitator, pana in seara asta nu am fost decat un misionar stanjenit si nici asa de multe misiuni nu am avut, sper sa nu se prinda…).

Intram, ma trage de mana (cam tare, eu sunt un finut), isi arunca poseta pe jos (e dezordonata, eu strang tot dupa mine, aranjez CD-urile alfabetic…) si fara sa-mi adreseze niciun cuvant (tacerea ma inhiba, dorm cu televizorul setat la maximum pe talk-show-uri politice) ma tranteste pe pat (simt un arc in coaste, sigur nu e saltea italiana).

Nu o cunosc, nu am avut-o in fata mea niciodata (m-a agatat in lift, avea o acadea cu care se juca lasciv; eu sunt diabetic, deci nu am voie sa ma joc, dar nu am rezistat!). Ma uit la ea surprins (isi misca prea rapid degetul prin fata ochilor mei, simt ca ametesc…) si nu stiu cum sa reactionez (sa-i spun ca am si scolioza si arcul in coaste nu-i o fericire in situatia asta? sa incerc sa ajung eu deasupra? sunt cam firav, a trecut ceva timp de la injectia cu insulina, nu cred ca am suficienta forta…).

Ma acopera cu ea (e ca o felina, pun pariu ca o sa ma zgarie, sper ca s-a spalat pe maini!), imi intinde bratele deasupra capului (eu ma gadil foarte tare la axile, sper sa nu fie cazul) si ma saruta salbatic apoi imi musca buzele obraznice (am o gura spurcata, injur ca un birjar, toata lumea zice ca-s obraznic…).

Sunt imobilizat si nu are de gand sa-mi dea drumul (simt criza de astm cum imi da tarcoale). Sunt al ei si sunt aici doar pentru ea (din cauza problemelor mele de sanatate nu imi permit o noapte in trei, oricum si in doi e destul de obositor).

Gura mea ii apartine in timp ce imi soarbe limba si imi musca buzele (am o sedinta maine dimineata, daca ma vad colegii cu buzele astea umflate, iar ma striga Fergalicious) . Nu se gandeste ca ma doare, nici nu o intereseaza. E violenta pentru ca a crescut intr-un cartier marginas si isi doreste atat de mult sa-mi demonstreze ca poate avea singura grija de ea.

Trupul meu e lipit de al ei si ne simtim inimile batand in acelasi ritm (de fapt al meu e mai rapid, am suflu sistolic). Imi da drumul mainilor doar pentru a se putea misca  in voie (eu ma misc anevoios spre spasmodic pentru ca ma supara rau de tot carcelul care mi s-a pus in talpa piciorului drept).

Imi mangaie trupul (e versata), imi saruta gatul (ce bine ca m-am ras), imi prinde urechea cu buzele (nu-i placut, abia ma refac dupa o otita rebela) si nu pierde ocazia sa-mi sopteasca: " te iubesc!  te iubesc pentru ca esti aici cu mine si ma faci sa ma simt bine; te iubesc pentru ca esti atat de senzual." (e nebuna, dracu’ sa ma ia, e nebuna rau, nu mai scap de asta in veci, cine m-a pus sa ma duc la ORL? Daca mai aveam ceara aia in ureche mai aveam o sansa…asa trebuie sa o cer de nevasta…).

Abia atunci, panicat, dar violent de lucid in acelasi timp, imi dau seama ca nu ne-a vazut nimeni impreuna si pot sa o omor, asa ca o  cuprind in brate si o strang cu putere la piept (am mancat spanac azi la pranz, simt cum isi face fierul efectul…). Impreuna ne rostogolim pe pat si din nou ne sarutam cu multa pasiune (se pare ca si ea a mancat spanac si ceva usturoi – tot e bine, macar nu ma aleg cu o raceala), de data asta imbratisati, lipiti tare,tare. 

Are bratele incolacite in jurul gatului meu (merge la sala, nenorocita, nu o sa pot scapa usor de ea!), picioarele i se desfac pentru a ma putea cuprinde, mana ei coboara  plina de dorinta si-mi mangaie corpul . Ne mangaiem (eu incerc sa-i mangai jugulara), dar parca ne-am modela trupurile, parca am vrea sa le formam noi (cel putin ea, parca foloseste sucitorul pe al meu); se simte pasiune (din partea ei) si dorinta (sa-i sucesc gatul si sa scap de insuratoare, din partea mea).

Cobor si eu mana (cu gandul sa ii bag un deget in buric, sa o fac sa vina cumva spre mine, ca sa pot sa-i dau un cap in gura si sa o ametesc, mama ei de nebuna, cu "te iubesc" al ei cu tot; maica-sa e de vina ca nu a invatat-o sa-si tina gura – maica-sa!), cand izbucnesc necontrolat…"ma-ta…ma-ta…ma-ta…ma-ta…ma-ta…ma-ta", nu ma satur, imi place…"ma-ta…ma-ta…ma-ta…matasea ma gadila placut la fundulet!"…

 
 
Insemnare inspirata de "Sexytime" – comentariu facut de o autoare consacrata precum Acadeaua! fata-acadea.weblog.ro
  • Share/Bookmark
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A